Avva PETRONIU : Dumnezeu sa-l ierte si mantuire sa-i daruiasca.

Dumnezeu sa-l ierte si mantuire in dar sa-i daruiasca.
Ο Θεός ας αναπαύσει την ψυχή του και τη σωτηρία του ως δώρο για να δώσει.

Parintele Petroniu Tanase, fostul egumen al Schitului romanesc Prodromu din Muntele Athos, a trecut la cele vesnice, marti, 22 februarie, in jurul orelor 16.00.


Parintele protosinghel Petroniu Tanase s-a nascut in anul 1914, in comuna Farcasa, in judetul Neamt. Ravna monahala, ce i-a cuprins sufletul inca din tinerete, l-a dus pe acesta in obstea Manastirii Neamt, unde se va si calugari. Parintele va ajunge apoi in Manastirea Antim, din Bucuresti. Cu toate ca a renuntat la lume, tanarul monah a urmat cursurile Facultatii de Teologie, alaturi de alte studii in Matematica si Filosofie.

Dumnezeu sa-l ierte si mantuire in dar sa-i daruiasca.
Ο Θεός ας αναπαύσει την ψυχή του και τη σωτηρία του ως δώρο για να δώσει.

semnal de alarma !!! CATEDRALA PATRIARHALA din Bucuresti

Catedrala Mitropolitana ….si Patriarhala (provizoriu) ,
Bucuresti - Romania

La cativa ani de la trecerea la Domnul a dragului nostru si vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist au inceput sa aibe loc si sa se dezvolte, cu o rapiditate dezarmanta, mai multe proiecte ce privesc direct complexul patriarhal din Dealul Mitropoliei – Bucuresti .

Pana aici toate bune am spune, si asa este cu unele din ele. Dar ce facem chiar cu draga noastra Sfanta Catedrala Mitropolitana si Patriarhala ???

Inauntrul acesteia a avut loc, nu demult, o restaurare a picturii si totodata o restaurare a catapetesmei .
Catapeteasma catedralei in timp a suferit deteriorari mai mici sau mai mari, printre care si lipsuri din aceasta; mici bucatele fiind lipsa in mai multe locuri .

Dupa ce aceasta restaurare a fost terminata, si dupa ce s-au finalizat toate lucrarile in interiorul catedralei au fost impuse anumite masuri, printre care si una de genul un cordon de catifea de culoare rosu inchis, sprijinit pe vreo 6 picioruse de inox care delimiteaza spatiul situat intre cele doua strane ca si un spatiu de slujire “protejat” unde oamenii sa nu se imbulzeasca si sa deranjeze sfanta slujba.

Eu sunt de acord doar din punct de vedere al protejarii celor din clerul bisericii care savarsesc sfanta liturghie sau vecernie, si al treburilor administrative, acest lucru fiind de bun simt, dar nu ca oprire de la inchinare.

In rest, critic aceasta pozitie a bisericii deoarece priveaza (lipseste) pe fiecare crestin ortodox in parte sa se inchine si sa cinsteasca prin sarutarea lor a sfintelor icoane care sunt atat in fata catapetesmei cat mai ales a celor din catapeteasma, cunoscute si drept icoanele imparatesti. Aceste icoane imparatesti sunt : cele firesti icoana Mantuitorului si a Maicii Domnului, si apoi icoanele Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul si a Sfintilor Imparati Constantin si Elena.

Aceste icoane imparatesti mai sus amintite au fost cinstite prin sarutarea lor de cand ma stiu adica dinainte de anii 1985 in catedrala patriarhala .
Ba mai mult am incercat sa aflu ca un simplu crestin ortodox ce se intampla si de ce se mentine acest cordon de catifea permenent, de ce nu se tine doar atunci cand : se face curat, se slujeste, sau alte cateva actiuni administrative ?

Atitudinea de a tine acest cordon permanent trebuie contestata de crestinul ortodox de rand, fara insa a nesocoti sau a ne sustrage de la o supunere canonica sau de drept fata de conducatorii nostri religiosi, a nu se incurca lucrurile.

Prin aceasta pozitie a mea solicit clar si ferm lasarea crestinilor ortodocsi sa cinsteasca prin sarutare a sfintelor icoane imparatesti si a inchinarii acestora la ele .

Raspunsul de care pomenesc mai sus, venit din partea a doi preoti care slujesc in prezent la catedrala Patriarhala din Bucuresti, dupa ce am intrebat de ce nu se mai cinstesc sau de ce nu se mai saruta sfintele icoane imparatesti, respectiv daca pot sa merg dincolo de cordon sa sarut si sa ma inchin la icoane a fost : “...dar nu este interzis, pur si simplu nu se permite momentan acest lucru” sau « nu este voie, nu stiu ce sa va spun, dar puteti merge de data asta » sau “nu este voie sa treceti dimcolo de cordon, de asta a si fost pus acolo”.

Adica daca nu eram cu copilul de mana nu mi s-ar fi permis, normal la asa raspuns nici nu mi-a mai dorit inima sa incalc maretul ordin de a nu se trece.

Ceea ce ma socat a fost ca : amandoi preotii au facut o pauza cand au fost intrebati, nu stiau exact cum sa se scuze mai bine si nici ce sa spuna clar si concret, pentru ca stiau ca am dreptate, cinstirea sfintelor icoane prin sarutarea lor si si inchinarea la ele e un drept al crestinilor ortodocsi si o obligatie a bisericii care de altfel cinsteste si ea aceste icoane; dar oare numai ea ???.

Ba vroiau sa lase sa se inteleaga ca se poate, ba ca nu se poate ...... era o neclaritate totala, DAR CU TOATE ACESTEA CORDONUL DE OPRIRE AL CRESTINILOR ORTODOCSI DE LA CINSTIREA SI INCHINAREA LA SFINTELE ICOANE IMPARATESTI “CONTINUA” FARA OPRIRE SI IN PREZENT !!!
De ce aceasta pozitie a bisericii ortodoxe romane ? De ce Prea Fericirea Sa nu a iesit la TV (ca acum are un post propriu de televiziune) sa explice motivul cat mai ales durata acestui lucru regretabil ca si necinstire a icoanelor din partea crestinului ortodox de rand ?

Cine are interes, daca exista asa ceva, in a opri cinstirea si inchinarea la icoanele imparatesti ?????

Daca exista cineva care stie cat va dura acest lucru va rog postati un rapuns sa il stim cu totii. Iar daca exista vreun cleric simplu preot, diacon, si mergand pana la Episcop, Mitropolit sau chiar cabinetul Prea Fericirii Sale, va rog respectuos sa clarificati aceasta situatie si sa nu se uite sa se precizeze durata cat va exista acel cordon care orpeste lumea de la o binecuvantare stabilita inca de la SFINTELE SINOADE ECUMENICE .
Inca de la aceste sinoade s-a luat apararea, de catre Sfintii Parinti, a expunerii lor libere in biserici si in casele oamenilor, cat mai ales a cinstirii lor si a inchinarii la ele in chiar sfintele locasuri de slujire, adica in biserici ; fara nici o oprire sau impediment de nici un fel .

DACA SE MAI CONTINUA ASA SA LUAM ATITUDINE IN A NE CERE DREPTUL LA CINSTIREA PIN SARUTARE A ICOANELOR CONFORM SFINTEI TRADITII A BISERICII ORTODOXE CAT SI A INCHINARII LA ACESTEA.

O permanenta oprire de la aceste lucruri nu trebuie acceptata, altfel spus sa zicem DA numai pentru anumite lucruri dar sa fie temporar, adica atunci cand nu se slujeste sau nu se face curat in biserica sa se permita cinstirea si inchinarea la sfintele icoane imparatesti.
ASA SA NE AJUTE BUNUL DUMNEZEU SI MAICA DOMNULUI. AMIN.

extensie a blogului "http://romanianortodoxforathos.blogspot.com/"Alte bloguri ale mele :http://food-and-nature.blogspot.com/ http://f-c-a-p.blogspot.com/http://iosif-romanov.blogspot.com/ >>> NOU

pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Ignatie, Patriarhul Constantinopolului 23.10

Preacuviosul Ignatie, Patriarhul Constantinopolului

Acest între sfinti Parintele nostru Ignatie a fost fecior al împaratului Mihail Rangave si al împaratesei Procopia, frate lui Teofil si nepot împaratului Nichifor. Si fiind eunuc, s-a facut calugar si a ajuns egumen la Mânastirea Arhanghelului, care atunci se numea Anatelon; iar acum îi zic a lui Satir. Dupa aceea a fost patriarh al Constantinopolului si a îndreptat Biserica unsprezece ani si cinci luni. Apoi a fost scos de împaratul Mihail, fiul lui Teofil, care a pus patriarh în locul lui pe Fotie protospatarul si protasicritul, dupa ce fusese facut mai întâi monah. Dupa aceea si pe el l-a scos împaratul Vasilie Machedon si a pus iarasi pe Ignatie si l-a tinut zece ani, si iarasi a fost scos; si în locul lui a facut patriarh pe cel între sfinti Stefan, fiul împaratului Vasilie; iar Sfântul Ignatie, mergând la Mânastirea Satirului, cu pace s-a savârsit; vietuind de toti anii vietii sale saptezeci si noua.

sursa : www.calendar-ortodox.ro;
extensie a blogului "http://romanianortodoxforathos.blogspot.com/"Alte bloguri ale mele :http://food-and-nature.blogspot.com/ http://f-c-a-p.blogspot.com/http://iosif-romanov.blogspot.com/ >>> NOU

pomenirea celui dintre Sfinti Parintele nostru Pavel, Arhiepiscopul Constantinopolului, marturisitorul.

Marele marturisitor Pavel era din Tesalonic fiind notar si scriitor al Sfântului Alexandru, patriarhul Constantinopolului, si diacon al aceleiasi biserici. Pe acesta ortodocsii crestini, dupa moartea lui Alexandru, l-au pus patriarh al Constantinopolului. Împaratul Constantie fiind arian, când s-a întors de la Antiohia, l-a scos din scaun si a pus în locul lui pe Eusebiu al Nicomidiei. Sfântul, mergând la Roma, a aflat pe marele Atanasie fiind si el scos din scaunul sau de acelasi Constantie. Deci cu cartile împaratului Constans si a lui Iuliu Papa, si-au luat amândoi scaunele, dar dupa sfaturile arienilor au fost scosi din nou de Constantie.

Atunci a scris Constans fratelui sau Constantie ca de nu vor fi repusi în scaun, va veni cu putere asupra lui. Deci si-a luat dumnezeiescul Pavel scaunul putin timp, caci dupa moartea lui Constans a fost izgonit la Cucuzon în Armenia. Si fiind închis unde era locasul de faceau slujba, l-au sugrumat arienii cu omoforul sau, si asa si-a dat sufletul în mâinile Domnului.

sursa: calendar-ortodox;

Alte bloguri ale mele :
http://iosif-romanov.blogspot.com/ si (and)
http://f-c-a-p.blogspot.com/

Sfantul Gherman, patriarhul Constantinopolei (azi Istanbul).

Acest părinte al nostru Gherman a fost fiul lui Iustinian Patriciul, care era bărbat luminat şi vestit în zilele împăratului Heraclie, ocârmuind multe domnii sub stăpânirea lui Iustinian Patriciul, fiind lăudat de sfatul împărătesc pentru faptele lui cu desăvârşire bune şi pentru dreapta credinţă, a fost zavistuit de nepotul lui Heraclie, adică de Constantin Pogonatul şi omorât, iar feciorul lui, sfântul Gherman, fiind foarte mic, a fost castrat şi rânduit în clerul bisericii celei mari din Constantinopol.

Acesta socotind ceea ce i s-a întâmplat ca o aflare folositoare, s-a dat la citirea dumne-zeieştilor Scripturi. Şi suindu-se şi sporind spre multă cunoştinţă cu ascuţimea firii sale, şi cu cele de-a pururea osteneli şi îndreptându-şi bine viaţa sa, a fost hirotonit episcop bisericii Cizicului, neluând însă fieştecum treptele, ci cu orânduială. După aceea, trebuind bisericilor ocârmuire înţeleaptă, a fost trecut din Cizic la scaunul cel mare al Constantinopolului, unde bine purtând cârma şi îndreptând poporul lui Dumnezeu cu multe învăţături şi tâlcuind cele mai adânci şi cu anevoie de priceput părţi ale Scripturii, şi luminând bisericile credincioşilor cu prăznuitoare cuvinte şi laude, şi îmblânzind şi îndulcind greutatea şi asprimea privegherilor cu versuri şi cu cântări.

Iar Leon Isaurul, ţinând împărăţia creştinilor tirăneşte, a început întâi a huli asupra lui Dumnezeu, şi s-a apucat a ocărî sfintele icoane, şi nici nu asculta cele mai bune dovediri ce se făceau din Sfintele Scripturi, cum că trebuie a se da cinste şi închinăciune sfintelor icoane, ci încă a ars şi cărţile care erau scrise spre ajutorul sfintelor icoane. Din aceasta cunoscând sfântul că învăţa pe un surd şi fără de ruşine şi ne-priceput, punându-şi omoforul pe sfânta masă, a ieşit din Patriarhie, şi mergând la părinteasca sa casă ce se zicea a lui Platanie, acolo sta în linişte. Şi în bune bătrâneţi viaţa şi-a sfârşit, trecând peste nouăzeci de ani, iar sfintele lui moaşte nu numai când erau aduse la îngropare au vindecat pe mulţi de feluri de boli, ci şi după îngropare izvorăsc totdeauna vindecări celor ce cu credinţă se apropie de ele. Deci le-au îngropat în sfânta mânăstire a locului. Şi se face praznicul lui în sfânta biserică cea mare.


Alte bloguri ale mele :
http://iosif-romanov.blogspot.com/ si (and)
http://f-c-a-p.blogspot.com/

Sfântul Atanasie I, Patriarhul Constantinopolului (1289-1293; 1303-1311)

Sfântul Atanasie I, Patriarhul Constantinopolului (1289-1293; 1303-1311), cunoscut in lume drept Alexie, era din Adrianopolis. Încă din tinereţe, hrănindu-se cu cuvintele de înţelepciune ale lui Hristos, şi-a părăsit casa ducîndu-se la Tesalonic, unde a fost tuns monah la una din mănăstiri sub numele de Acachie. Curând după aceea s-a retras în Muntele Athos alăturîndu-se fraţilor mănăstirii Esfigmenu, făcînd ascultare timp de trei ani la trapeză. Prin faptele sale duhovniceşti a dobândit darul lacrimilor şi a câştigat curând bunăvoinţa tuturor fraţilor monahi.

Urînd cuvintele de laudă, Acachie a părăsit smerit Sfântul Munte mergînd mai întâi la locurile sfinte din Ierusalim, apoi la Muntele Patra, trăind ca pustnic o lungă perioadă de timp. De aici, sfântul a plecat la Mănăstirea Auxention, după care a ajuns în Muntele Galanteea la Mănăstirea Sfinţitului Lazăr, unde a primit schima îngerească şi numele de Atanasie. Apoi a fost hirotonit preot şi a devenit eclesiarh, adică acel călugăr care administrează sfintele moaşte şi odoarele bisericii. Aici sfântul s-a învrednicit de o revelaţie divină, şi anume a auzit vocea Domnului dintr-un crucifix care-l chema la slujire preoţească.

Râvnind la îmbunătăţirea sufletului său întru cele sfinte prin linişte şi rugăciune, Sf. Atanasie s-a retras din nou în Muntele Athos după 10 ani. Însă pentru tulburările ce s-au ivit acolo, sfântul s-a întors la Muntele Galanteea. Dar nici aici nu i-a fost rânduit să trăiască retras pentru că mulţi oameni veneau la el pentru un cuvânt de înţelepciune. Astfel, Atanasie a pus acolo bazele unei mănăstiri de măicuţe.

În vremea Patriarhului Ioan Bekkos, scaunul Bisericii din Constantinopol a rămas neocupat din cauza tulburărilor şi neregulilor care frământau societatea. La sugestia împăratului credincios Andronicus Paleologos, un consiliu format din ierarhi şi cler l-au ales în unanimitate pe Sf. Atanasie ca ocupant al tronului patriarhal al Bisericii în 1289.

Patriarhul Atanasie şi-a început activitatea şi ascultările cu multă râvnă, având un rol foarte mare în întărirea Bisericii. Stricteţea în convingerile sale a atras după sine nemulţumirea clerului aflat la putere iar în anul 1293 a fost obligat să renunţe la scaunul patriarhal, retrăgîndu-se la mănăstirea sa, unde a trăit în singurătate şi sfinţenie. În anul 1303 i s-a pus din nou în mâini sarcina patriarhiei, pe care a îndeplinit-o fără cusur timp de 7 ani. În 1308 Sf. Atanasie l-a numit pe Sf. Petru Mitropolitul Kievului şi Întregii Rusii. (prăznuit în 21 decembrie).

În 1311, tot din cauza unor neînţelegeri în cadrul Bisericii, nedorind să fie prins la mijloc, Patriarhul Atanasie s-a retras din nou de la guvernarea bisericii, mergînd înapoi la mănăstirea sa, unde s-a afierosit cu totul vieţii monahale.

Spre sfârşitul vieţii, sfântul s-a învrednicit din nou de vederea lui Hristos. Domnul I-a mustrat pentru că nu şi-a îndeplinit până la capăt sarcina de slujitor al bisericii pe care o avea. Plângînd şi căindu-se, sfântul şi-a cerut iertare pentru laşitatea de care a dat dovadă, primind iertare de la Domnul precum şi harul facerii de minuni. Sf. Atanasie s-a săvârşit la vîrsta de 100 de ani.

Aflarea şi proslăvirea cinstitelor moaşte

Prin rânduiala lui Dumnezeu, Care‑Şi cu­noaşte vasele Sale prea alese, trupul os­tenit de privegheri al fericitului patriarh Ata­nasie s‑a proslăvit prin neputrezire. Lucrul acesta s‑a aflat după opt ani de la mutarea sa în veşnicele locaşuri, prin descoperire dum­ne­zeiască. Venind în Mănăstirea din Lu­­bensk, mitropolitul grec Paisie Ligaridis al Gazei i‑a povestit egumenului că pe drum a avut o vedenie: Sfântul Atanasie i s‑a arătat şi i‑a descoperit unde se afla trupul său, ce­rându‑i să‑l scoată din locul de odihnă. Cu binecuvântarea mitropolitului Kievului, s‑a făcut slujbă de priveghere toată noaptea; a doua zi, mormântul a fost deschis şi, o, mi­nune: trupul Sfântului Atanasie se afla întreg şi neputrezit (doar la mâna cu care ţinea cârja, lipseau două sau trei degete), aşa cum fu­sese îngropat cu opt ani în urmă, răspân­dind miros de bună mireasmă. Veşmântul sfinţit pu­tre­zise şi căzuse de pe trupul său; jilţul ar­hie­resc era şi el risipit prin putrezire. Sfin­tele moaşte au fost aşezate cu mare cinste şi evla­vie în partea dreaptă a bisericii, în ziua de 1 februarie 1662, iar pomenirea sa între sfinţi s‑a hotărât a se face în fiecare an, la 2 mai, ziua cinstirii Sfântului Atanasie cel Mare.

Aşezat pe tron, după obiceiul patriar­hilor răsăriteni, părea că se află adâncit în somn. Capul său, cuprins de mitra arhie­rească, stă­tea înclinat către umărul drept, iar mâna dreap­tă era întinsă spre genunchi, pentru să­rutarea credincioşilor. În mâna stân­gă ţinea cârja arhierească, ca şi cum păs­torea în con­tinuare turma Patriarhiei Ecu­menice.

Datorită refacerii Mănăstirii Schim­barea la Faţă, în câteva rânduri, moaştele Sfântului Atanasie au fost strămutate de mai multe ori. Şi racla în care se aflau, prin dania unor pioşi creştini, a fost înnoită. De două ori, cinstitele moaşte au rămas neatinse de focul care a cuprins biserica, în anii 1736 şi 1773, sfântul, prin minuni, ajutând pe vie­ţuitorii mănăstirii să nu fie vătămaţi.

În anul 1922, în Ucraina sovietică a în­ceput confiscarea bunurilor bisericeşti. De la Harkov a sosit la Mănăstirea Schimbarea la Faţă un comisar al poporului, cu o scri­soare prin care se cerea confiscarea raclei în care se aflau moaştele Sfântului Atanasie. Racla era foarte valoroasă, deoarece era făcută din argint curat, cântărind 4 puduri (pudul este o măsură rusească de greutate, cântărind 16,38 kg) şi 10 livre (o livră cân­tăreşte 0,500 kg).

La această ştire, creştinii din Lubnî şi din alte raioane ale Poltavei au venit la mă­năstire. Mii de oameni au înconjurat bise­rica, neper­miţând comisarilor să se apropie de moaştele sfântului. Slujbele se ţineau fără întrerupere ziua şi noaptea, preoţii schim­bându‑se la fiecare 3‑4 ore. Deoarece zilnic se adăugau alţi credincioşi care nu mai ple­cau iar agita­torii comunişti nu erau as­cultaţi, autorităţile au hotărât desfăşurarea în apro­pierea mă­năstirii a unor aplicaţii militare, cu trageri de mitralieră şi de arti­lerie, însoţite de strigăte asurzitoare de „ura!“. Dar toate acestea n‑au dus la rezul­tatul dorit de bolşe­vici; slujbele continuau, iar credincioşii nu plecau.

Campania de recoltare a cerealelor însă i‑a „ajutat“ pe comisari în misiunea lor. Se cop­sese grâul şi rând pe rând creştinii, în că­ruţe trase de cai sau de boi, au plecat pe la casele lor. În trei zile au fost eliberate toate intrările şi ieşirile din mănăstire. Călugării au fost siliţi să mute moaştele Sfântului Ata­nasie într‑o raclă de lemn, iar comisarii au luat şi au dus la Harkov racla de argint. Cu­rând şi cinstitele moaşte aveau să ia calea Harko­vului. Comuniştii chiar au vrut să le dis­tru­gă, dar s‑au temut ca nu cumva grecii să ia atitudine. De aceea, le‑au aşezat spre păstrare la Muzeul de Istorie din Harkov.

În anul 1943, Catedrala „Buna Vestire“ din Harkov se redeschide, spre bucuria cre­din­cioşilor. Fusese închisă abuziv de autori­tă­ţile comuniste cu 13 ani în urmă şi trans­for­­mată în depozit de produse petroliere. După cinci ani (în 1948), în această catedrală sunt aşezate moaştele Sfântului Atanasie, pa­­­triarhul Constantinopolului, precum şi moaş­tele unui sfânt local, Meletie, fost ar­hie­piscop al Harkovului.

De atunci şi până astăzi, sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Atanasie se odihnesc într‑o raclă aşezată lângă altarul din partea dreaptă a catedralei. În fiecare joi seara se săvârşeşte o slujbă specială şi se citeşte Aca­tistul Sfântului.



extensie a blogului "http://romanianortodoxforathos.blogspot.com/"
Alte bloguri ale mele :
http://food-and-nature.blogspot.com/ si (and)
http://f-c-a-p.blogspot.com/

Preacuviosul Parintele nostru Calinic, patriarhul Constantinopolului.

Preacuviosul Parintele nostru Calinic, patriarhul Constantinopolului.

Acest sfânt Calinic, Patriarh de Constantinopol (693-705), a fost mai întâi preot al bisericii Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei, din Vlaherne. Iar pentru bunatatile cele dumnezeiesti ce avea, a fost hirotonit arhiepiscop al Constantinopolului în anul 693, la moartea patriarhului Pavel (686-693), în zilele crudului împarat Iustinian cel tânar (685-695), nepotul lui Iraclie, care cugetând multe scârbe împotriva lui, i-a poruncit o data sa dea binecuvântare ca sa fie surpata biserica Nascatoarei de Dumnezeu cea care se numea a Mitropoliilor. Dar Sfântul i-a raspuns ca nu este rugaciune de stricaciune, ci mai vârtos de zidire; ca Dumnezeu a facut lumea spre întarire, nu spre stricaciune. Deci grabindu-l cei ce erau trimisi, si suparându-l si silindu-l, zise fericitul: "Slava Tie, Hristoase, Celui ce pururea îngaduiesti", si îndata biserica s-a surpat.
Deci fiind scos împaratul din împaratie, pentru multele lui fapte rele, si taindu-i-se nasul a fost izgonit la Cherson. Si de acolo scapând, a luat ajutor de osti de la bulgari, si mergând la zidurile Constantinopolului, a plecat cu viclesug pe patriarhul si pe tot sfatul de au iesit si l-au primit. Apoi si-a calcat juramântul ce-l facuse pe cinstita Cruce si pe Sfânta Evanghelie si pe cinstitul Trup si Sânge. Si cum a intrat în cetate, îndata a umplut cetatea de omor. Si a fost rapit fericitul Calinic de ostasii lui si izgonit la Roma, aratându-i Iustinian nasul cel taiat, si chinuindu-l. Dupa aceea ducându-l la Roma, a fost pus la o temelie de zid, si l-au zidit pe din afara, ca asa poruncise tiranul. Si peste patruzeci de zile spargând zidul, a fost aflat înca viu cu suflet, si mai traind înca patru zile dupa aceea, catre Domnul s-a mutat, si a fost îngropat în biserica Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, precum poruncisera trimisii papei ce era atunci la Roma.


extensie a blogului "http://romanianortodoxforathos.blogspot.com/"
Alte bloguri ale mele :
http://food-and-nature.blogspot.com/ si (and)
http://f-c-a-p.blogspot.com/

Cuviosul si de Dumnezeu purtatorul Parintele nostru Nifon, arhiepiscopul Constantinopolului, care a pustnicit în sfânta Manastire Dionisiu - Athos

particele din moastele sfantului Nifon.

Acest Sfânt Nifon s-a nascut în Tesalonic din parinti binecredinciosi si de bun neam: mama lui, Maria, era din aceasta cetate, iar tatal sau, Daniel, se tragea din Dalmatia. Asezati în Tesalonic, parintii sfântului au avut trei copii: Dimitrie, Nicolae si Maria. Dupa moartea tatalui, fiul cel mare, Dimitrie, a fost luat la curtea domnitorului Tesalonicului, iar cel de al II-lea, Nicolae, a fost dat la învatatura cartilor sfinte, dovedind multa silinta, încât la vârsta de 12 ani stia toata rânduiala slujbelor bisericesti, se îndeletnicea cu citirea sfintelor carti si dorea sa-si adânceasca cunostintele. Pentru aceasta, curând, fara stirea dascalului si a maicii sale, a urmat pe un monah învatat, numit Iosif, cu care a ajuns la Epidar, unde a ramas alaturi de vestitul pustnic Antonie, care nu dupa multa vreme l-a tuns în calugarie, dându-i numele Nifon.
Dupa moartea pustnicului Antonie, calugarul Nifon, plin fiind de râvna învataturii si auzind ca în cetatea Iarda este un dascal foarte învatat, numit Zaharia, a ajuns ucenic al acestuia. Iar când, dupa luarea Constantinopolului de catre turci la 1453, dascalul Zaharia a fost hirotonit episcop, calugarul Nifon s-a dus la Sfântul Munte Athos, asezându-se la început în Mânastirea Pantelimon. Însa dupa o vreme s-a mutat în pestera Krughi, unde a pustnicit, desavârsindu-se în învataturile sfinte.
De acolo a fost chemat de întâistatatorul Lavrei celei mari a Sf. Atanasie ca dascal. Dupa multa vreme, cunoscând ca în Mânastirea Dionisiu, cu hramul Sfântului înaintemergator si Botezator Ioan, se afla multi îmbunatatiti monahi, s-a mutat acolo, unde a îmbracat îngerescul chip al schimniciei si a fost hirotesit, dupa canoane, citet si ipodiacon, iar apoi hirotonit ierodiacon si ieromonah. Nevoindu-se mai mult cu cele duhovnicesti, cu privegherile, cu rugaciunea si cu dragostea fata de toti, Sf. Nifon a ajuns curând a fi în adevar luminator nu numai al Mânastirii Dionisiu ci si al întregului Sfânt Munte Athos, încât puterea întelepciunii lui ajunsese vestita si în cetatea Tesalonicului.
De aceea, dupa moartea mitropolitului Partenie al Tesalonicului, soborul episcopilor si al clericilor alesera ca mitropolit al Tesalonicului pe Sfântul Nifon, care cu toata împotrivirea lui a trebuit sa primeasca. Aici Sfântul Nifon a propovaduit prin alese cuvinte dogmele Bisericii si îndemna pe cei bogati sa ajute pe cei neputinciosi si pe cei bolnavi, de care sfântul purta deosebita grija, chiar daca erau de alta lege, Vestea despre puterea cuvântului si despre faptele Sfântului Nifon s-a raspândit atât de repe-de si de departe, încât când, dupa doi ani, a murit patriarhul Constantinopolului, Sfântul Nifon a fost facut patriarh al Constantinopolului si a toata lumea. Însa nu dupa multa vreme, la uneltirile unor clerici, Sfântul Nifon a fost izgonit de puterea împarateasca din Patriarhie la Mânastirea Sozopoli. Dar dupa doi ani a fost din nou urcat în scaunul de patriarh al Constantinopolului; însa dupa scurta vreme, la uneltirile unora, împaratul a surghiunit pe Sfântul Nifon în cetatea Adrianopol, unde petrecea pazit de ostasi.
Vestea despre Sfântul Nifon s-a raspândit pâna departe, încât, auzind cele despre sfântul, domnitorul Tarii Românesti, Radu cel Mare (1496-1508) dorind sa-l vada, a capatat, aflându-se la Constantinopol pentru plata tributului, învoirea înaltei Porti sa viziteze pe Sfântul Nifon la Adrianopol. Fiind în fata sfântului, domnitorul Radu cel Mare grai: "Eu, Stapâne Sfintite, doream foarte mult sa ma învrednicesc a vedea fericita ta fata. Slava lui Dumnezeu ca m-am învrednicit a dobândi aceasta astazi; sunt mâhnit însa de ispitirile ce patimesti". Sfântul Nifon îi raspunse: "Preastralucite Domn, prin multe necazuri ni se cade noua sa intram în împaratia cerurilor, caci zice Domnul ca se cade sa suferim primejdiile acestei vieti cu bucurie". Acestea si altele asemenea auzind domnitorul Radu cel Mare zise: "Ma rog Arhieriei tale sa vii în Tara Româneasca sa ne înveti pe noi, caci cu totul suntem lipsiti de duhovniceasca învatatura si de pastor învatator; acolo te vei odihni si toti te vor primi cu bucurie. Da-mi cuvântul si voi mijloci la Poarta a ti se da voie". Si, sfântul învoindu-se, l-a luat domnitorul Radu cel Mare cu sine si l-a dus în Tara Româneasca, la anul 1504, unde toti l-au primit ca pe un Apostol al lui Dumnezeu. Atunci domnitorul Radu i-a zis:
"Te avem pe tine povatuitor si pastor al nostru, ca sa ne povatuiesti pe noi pe calea mântuirii, si sa ai stapânire asupra lucrurilor bisericesti, si orice vei porunci, se va face". "Ma rog, raspunse Sf. Nifon, ca orice voi face spre îndreptare sa primiti cu bucurie; iar însuti de vei gresi, sa primesti duhovniceasca mea sfatuire, pentru ca daca poporul va vedea ca domnul tarii primeste îndreptare de pocainta, si el cu înlesnire se va îndrepta; si, dimpotriva, daca domnul tarii va calca legile si va defaima sfintele canoane, atunci se va face tuturor mare cadere". Apoi preaînteleptul Nifon a poruncit sa se adune în sobor toti preotii, egumenii manastirilor si boierii divanului domnesc, carora le-a vorbit îndemnându-i la faptele cele bune. Iar puterea cuvântului sau si întelepciunea sa cea mare atât au miscat inimile celor de fata încât toti au primit învatatura cu bucurie si au hotarât a-si îndrepta naravurile. Dupa aceea Sfântul Nifon a hirotonit episcopi, carora le-a dat toate rânduielile treptei lor de episcopi, sfatuindu-i sa se îngrijeasca de turma lui Hristos.
În vremea aceea un boier din Moldova, rau naravit si facând multe rele, a fugit din tara Moldovei în Tara Româneasca cu femeia si cu copiii sai. Aici, împrietenindu-se cu domnitorul Radu cel Mare, a voit sa-si ia alta sotie, pe sora domnitorului Radu cel Mare, care, cu toate ca stia ca acela este însurat, s-a învoit la aceasta, nesocotind legile parintilor sai si canoanele Bisericii. Aflând una ca aceasta, din plângerea femeii dintâi a aceluia, Sfântul Nifon a chemat pe boierul moldovean si cu blândete l-a sfatuit sa lase femeia cea luata fara lege si sa se întoarca la sotia sa cea dupa lege. Boierul moldovean a mers si s-a plâns domnitorului Radu cel Mare, cautând sa-l întarâte a izgoni pe Sfântul din Tara Româneasca. Atunci Sfântul Nifon, netemându-se de amenintari, s-a dus la domnitor si, aratându-i scrisoarea femeii celei dupa lege a boierului moldovean, i-a deschis Legea dumnezeiasca si i-a aratat ca nu se cade sa defaime cele rânduite de dumnezeiestile canoane. Dar domnitorul Radu cel Mare, lasând la o parte evlavia ce aratase mai înainte, s-a pornit cu salbaticie împotriva Sfântului Nifon, învinuindu-l ca a calcat predaniile si rânduielile tarii si poruncindu-i sa plece din Tara Româneasca.
Atunci Sfântul Nifon a mers la biserica, unde a poruncit sa se strânga tot poporul, pe care învatându-l îndestul, s-a îmbracat în vesmintele arhieresti si a afurisit atât pe boierul moldovean cel fara de lege cât si pe cei ce îl ajutasera la savârsirea acelei faradelegi. Apoi a proorocit câte aveau sa se întâmple Tarii Românesti si cum au sa moara de moartea cea rea si domnitorul Radu cel Mare si boierul moldovean, sfârsindu-se în faradelegea lor. Dupa aceea asezând vesmintele arhieresti pe sfânta masa a iesit din biserica.
Auzind acestea domnitorul Radu cel Mare a dat porunca în tot orasul ca nimeni sa nu socoteasca pe Sfântul Nifon ca arhiereu si nici sa-i dea cinste si cautare; caci cel care-i va da pâine sau altceva, ori îl va primi în casa sa îsi va pierde viata, iar averea lui va trece pe seama domniei. Iar Sf. Nifon s-a dus la marginea unui sat, într-o cascioara mica, unde un fiu duhovnicesc al sau, Neagoe, din familia Basarabestilor, îl hranea pe ascuns. Atunci voievodul Radu cel Mare, mustrat de cuget si temându-se a nu veni asupra lui vreun rau pentru aceasta fapta, a mijlocit sa fie adus Sfântul Nifon din nou la palatul domnesc, unde domnitorul si-a cerut iertare prin fagaduinti de multe daruri. Sfântul însa cunoscând viclesugul domnitorului nu i-a dat iertare si a plecat de la el repetând aceeasi proorocie ce rostise în biserica.
Plecând din Tara Româneasca, Sfântul Nifon s-a dus împreuna cu doi ucenici ai sai, Macarie si Ioasaf, mai întâi în Macedonia, apoi în Pelotonia, si de acolo în Sfântul Munte Athos, la Mânastirea Vatoped, unde a fost primit cu multa evlavie. Iar din Mânastirea Vatoped, Sfântul Nifon a trecut ca un necunoscut în Mânastirea Dionisiu, unde s-a supus la cele mai de rând ascultari, nefiind cunoscut de fratii din mânastire decât târziu prin aratare îngereasca. Si facând multe minuni Sfântul Nifon si-a dat obstescul sfârsit în Mânastirea Dionisiu, la 11 august 1508.
Ajungând domnitor, Neagoe Basarab, care fusese fiu de spovedanie al Sfântului Nifon, a trimis la Sfântul Munte Athos o delegatie ca sa aduca în Tara Româneasca moastele Sfântului Nifon "ca sa curateasca greseala Radului si a altora, care facuse rau sfintiei sale". Dezgropând trupul Sfântului Nifon si asezându-l în cosciug de lemn, delegatia trimisa de Neagoe Basarab, împreuna cu câtiva calugari din Mânastirea Dionisiu si cu mitropolitul Neofit de Anchialos, l-au adus în Tara Româneasca, unde l-au dus cu alai mare la Mânastirea Dealului si l-au asezat deasupra mormântului lui Radu cel Mare. În tot timpul noptii în Mânastirea Dealului s-au facut rugaciuni pentru iertarea pacatelor domnitorului Radu cel Mare; iar în revarsatul zorilor Neagoe Voda, care era partas la rugaciune a vazut în atipeala iertarea lui Radu Voda.
Dupa ce au fost tinute mai multe zile pentru închinarea poporului, moastele Sf. Nifon au fost asezate în sicriu de argint poleit cu aur si înfrumusetat cu pietre scumpe si cu smalt si înapoiate la Mânastirea Dionisiu din Sf. Munte Athos. Calugarii de la Mânastirea Dionisiu au daruit cu bucurie lui Neagoe Basarab capul si o mâna din moastele Sfântului Nifon, care au fost asezate în Mânastirea zidita de Neagoe Basarab la Curtea de Arges.

extensie a blogului "http://romanianortodoxforathos.blogspot.com/"
Alte bloguri ale mele :
http://food-and-nature.blogspot.com/ si (and)
http://f-c-a-p.blogspot.com/